TeaSpot : BlogBlog Gourmand

 Un alt ceai verde japonez pe care il gasiti in magazin este Sencha Overture. In trecut v-am mai povestit despre Gyokuro, o infuzie speciala, cu note de unt, greu de uitat.

Sencha Overture vine din districtul japonez Shizuoka, frunzele sale fiind marunte si ‘adunate’, asemanandu-se cu frunzele ceaiului Gyokuro.

Ceaiul se prepara cu 200ml apa la 75- 77 de grade Celsius si se lasa la infuzat maxim doua minute. Frunzele se desfac rapid, emanand o aroma de verdeata cruda.

Culoarea este de un verde deschis, viu si bogat. Textura este bogata, in ceasca ramanand acele particule mici de praf care contribuie la acel umami al ceaiului ( cel de-al 5-lea gust ). Un ceai limpede, usor, cu note asemanatoare semintelor proaspete.  Aftertaste-ul este lung si persistent, mai ales pe cerul gurii, vrand parca intentionat sa te faca sa nu-l uiti. O infuzie perfecta pentru toti iubitorii de ceai verde si pentru cei care vor sa incerce un ceai mai deosebit.

Un tip de ceai negru mai putin cunoscut este Darjeeling. Incepand de la aspectul frunzelor  pana la distinsa aroma, Darjeeling Sugma Summer este usor de recunoscut.  Formate din mai multe nuante de maroniu, frunzele duc cu gandul la o toamna tarzie si umeda.

Se foloseste o lingurita de ceai pentru 200 ml apa fierbinte ( 100 de grade Celsius) si se lasa la infuzat intre 3 si 5 minute.

Infuzia capata un aspect pamantiu, dur, asemenea unui puerh. Parfumul da impresia unui ceai afumat, dar nu la fel pot spune si despre gust. Acesta este delicat si usor piscacios ( nu exagerat ), iar spre final am ramas cu un aftertaste dulceag. Un ceai vioi si aromat, menit sa ne aduca buna dispozitie in fiecare dimineata!

E ora 5. E soare. E vant. Miros de liliac. Parfum de carti vechi. E liniste… Ciripit in surdina. Oftat dulce. Relaxare. Si White Peony.

Frunze minuscule, verzi-argintii, cu puf alb. Zgomotul apei care fierbe-n ibric. Clinchetul cestilor de ceai. Apa fierbinte revarsata-n ceasca, de jur imprejurul frunzelor. Liniste din nou. Asteptare… Aroma florala. Culoare pala.

Mers tiptil pana la fotoliul confortabil cu ceasca-n mana. Si ea, cartea, alaturi. Prima impresie. Ceai delicat, aromat, simplu. Curat. Gust moale, aftertaste bland. Sunetul paginilor rasfoite. Poveste-n poveste.

Dupa fiecare ploaie aparuta din “senin” in ultimele saptamani, mirosul de pamant umed si verdeata proaspata ma duce involuntar cu gandul la florile de iasomie. Abia astept clipa in care strazile o sa imbrace parfumul acestor flori delicate.. Pana atunci, fericirea inseamna o ceasca de ceai verde cu iasomie, servita intr-o dupa-amiaza linistita, ca dupa ploaie.

Frunzele de ceai verde au un aspect delicat, in mai multe nuante, unele frunzulite prezentand mici firisoare de puf la suprafata acestora.

Jasmine Yin Hao ia nastere in acelasi fel in care se realizeaza si Jasmine Silver Needle, un ceai alb imbogatit cu aceiasi aroma naturala.

Se prepara cu apa la 90 de grade Celsius si se lasa la infuzat 2-3 minute.

Asta ador cel mai mult la ceaiurile cu iasomie: primele secunde dupa ce am turnat apa peste frunzele din ceainic, acestea eliberand o puternica aroma de iasomie care ma face sa uit de orice altceva.

Nu ma pot hotari daca imi place mai mult acest ceai verde cu iasomie sau cel alb mentionat mai sus. Aroma vegetala de ceai verde se completeaza perfect cu cea de iasomie, acest ceai reusind sa multumeasca pana si cel mai pretentios consumator de ceai. Gustul este moale, dulce, cu un aftertaste uscat si usor astringent in final.

Nu ma credeti pe cuvant? Il gasiti in shop

Popularul English Breakfast de care in urma cu cativa ani nici nu vroiam sa aud, a devenit, ca in orice intorsatura a vietii, preferatul meu. Nu-mi amintesc exact cand ne-am intalnit “oficial”, ci doar ca incepusem sa beau tot mai des acest tip de ceai. Bineinteles, in acele vremuri nici nu stiam ca exista si alt ceai in afara celui la plic . Astfel ca dupa indelungi incercari, cautari si coincindente, mi-am gasit, in sfarsit, preferatul.

Se prepara cu 200ml apa fierbinte ( 100 de grade Celsius ) ca si colegul sau Earl Grey Bravo si se toarna peste o lingurita si jumatate de ceai. Timpul de infuzare va fi de maxim 5 minute. Ei, acum vine partea frumoasa.

Dupa ce am turnat apa si am asteptat rabdatoare langa cana sa treaca timpul de infuzare, o aroma cunoscuta tare iese din licoare. Asa m-a gasit pe mine cu nasul in cana sfarsitul timpului de infuzare. La inceput am crezut ca am gresit ceaiul sau eticheta, caci mi se parea inadmisibil ca un English Breakfast sa emane o aroma de ciocolata. O multime de scenarii mi-au trecut prin minte pana sa treaca timpul de infuzare, nevenindu-mi inca a crede ca acesta este totusi English Breakfast. Pe de o parte, parca-mi doream sa fie ceaiul gresit, fiindu-mi dor de Chocolate, dar eu de English Breakfast aveam pofta.

Si iata ca dupa ce am strecurat ceaiul, l-am gustat rapid-rapid, fiind curioasa de ce se ascunde de fapt in el. Ei, inconfundabila aroma de fum si acea nota clasica care-l face usor de recunoscut, m-a facut sa regret ca l-am confundat. Dar ceaiul ne iarta mereu si ne lasa sa ne bucuram de el pana la capat. Desigur, puteam adauga un strop de lapte, precum englezii, dar eu il prefer simplu, in stilul meu. Asa mi-am gasit English Breakfast-ul perfect. Cel cu o usoara aroma de ciocolata, dar cu gustul si aftertaste-ul sau caracteristic.

Cand ma gandesc la copilarie imi vin in minte franturi din intamplarile petrecute pe la bunici si pe la rude. In gandurile mele predomina aroma placintei de mere cu scortisoara, parfumul dulce al musetelului si cel al liliacului din gradina. Primavara, cand invie natura, simt mereu parfumul mieros al musetelului pretutindeni, dandu-mi o stare de liniste si stabilitate.

Iata cate  amintiri placute imi trezeste o simpla planta, dar totusi, deosebita. Mi-a fost destul de greu sa prepar ceaiul de musetel, absorbita fiind de parfumul sau. Totusi, m-am indurat sa incalzesc apa, lasand-o pana a inceput sa clocoteasca. Am turnat-o peste o lingurita de musetel si am lasat totul la infuzat cam 7 minute.

Culoarea aurie, vibranta, ma duce cu gandul la arsita verii, la campurile pline cu flori si fan proaspat cosit. Parfumul este dulce, inconfundabil. Mi-a placut sa il consum simplu, fara niciun adaos, natural parandu-mi-se cel mai bun. Gustul de miere este cel care predomina, dandu-i astfel ceaiului o dulceata naturala.

Eu va recomand sa-l consumati seara, deoarece calmeaza insomniile, asigurandu-va astfel un somn linistit si odihnitor. Si mai ales, este bun de consumat acum, intr-o seara de martie, pentru a combate astenia de primavara.

Cum primavara se tot lasa asteptata, m-am gandit sa o aduc mai repede in casa si in sufletul meu consumand ceai verde. Si nu orice ceai verde, ci Apricot Green, care mai contine si felii de mar, aroma naturala de caisa, petale de floarea soarelui si bucati de caise. Pe Tea Mug v-am povestit, nu demult, despre un oolong cu piersici care pe mine m-a dus cu gandul la vara, sarind astfel peste un anotimp. Vazand ca asa nu se poate, iar vara va mai intarzia ceva timp, am zis sa urmez pasii esentiali si sa nu mai tai lunile din calendar.

Astfel ca Apricot Green se prepara cu apa la aprox. 80 de grade Celsius, lasandu-se la infuzat 2-3 minute, pana cand va ajunge parfumul caiselor proaspete direct la inima.

Infuzia este de un galben stralucitor, precum un soare cu dinti. Ceaiul ne aduce aminte de inceputuri, de primele raze blande si calde ale primaverii, de primele fructe de sezon aparute in piete, de florile abia iesite de sub plapuma de zapada. Gustul este predominat de caise, dandu-i ceaiului o aroma dulce, fermecatoare. Aroma de mere ne duce cu gandul la prospetimea fructelor, completandu-se cu restul ingredientelor continute de Apricot Green. Si iata cum primavara vine mai repede cu o ceasca de ceai verde.  V-am convins?

Pentru asta seara am ales un ceai mai delicat, Pu Erh Poe, un ceai bun, care indeamna la meditatie si ne confera o stare de liniste. Frunzele de pu-erh trec printr-un proces  natural de fermentatie  inainte de a fi uscate cu grija. Ceaiul pu-erh este cu atat mai bun, cu cat este mai vechi, precum un vin.

Frunzele sunt usor rasucite, culoarea osciland intre maroniu inchis si negru. Dupa infuzare, acestea se innegresc complet. Ceea ce-l face cu totul si cu totul special este ca din ceaiul pu-erh se pot obtine cam 6-7 infuzii.

Acesta se prepara cu apa fierbinte si se lasa la infuzat cam 30 de secunde. Apa se va colora rapid, pornind de la un portocaliu-caramiziu spre maroniu inchis.

Ceaiul pu-erh este cel mai usor de ghicit prin   aroma sa unica de lemn ud, de miros de toamna si de ploaie, iar cel de fata nu face exceptie. Cand este fierbinte, ceaiul ne da impresia unei ploi de toamna cenusie. Nu credeam ca pot retrai clipele mele favorite ale toamnei printr-o simpla ceasca de ceai. Pe masura ce se raceste simtim efectele ploii, cu mirosul ei caracteristic de pamant si lemn ud. Cel mai mult mi-a placut cand s-a mai racit, parca am intrat cu totul in atmosfera de toamna.

Recomand a nu fi indulcit cu nimic, pentru a-i simti aroma sa pura. Daca vi se pare prea tare, il puteti dilua cu putina apa, deoarece gustul nu i se va schimba ca in cazul altor ceaiuri. Si, bucurati-va de toate infuziile pe care le puteti face cu o singura portie de ceai!

Iarna prefer ceaiurile negre. Le beau dimineata, cateodata la amiaza, dar cel mai des seara. Cand vad ca afara se face intuneric, iar eu nu am terminat inca tot ce am avut de facut pe ziua respectiva, ceaiul negru e ” umarul” pe care ma sprijin pentru a putea incheia ziua cu brio.

Azi am ales Coconut, un ceai negru Ceylon, combinat cu aroma naturala de nuca de cocos si nuca de cocos uscata. V-am mai vorbit despre alte ceaiuri negre baute in ceas de seara, acestea fiind Mango, Earl Grey Bravo, Red Bloom si Golden Monkey. Dar mai sunt si altele, despre care am povestit pe Tea Mug: Black Dragon Pearls, Vanilla si Christmas.

Ceaiul se prepara cu apa fierbinte si se toarna 200ml apa peste o lingurita de ceai. Timpul de infuzare va fi de 3 minute.

Ceaiul capata un maroniu inchis, putin lucios, cu un parfum predominant de cocos. Ceaiul negru Ceylon, alaturi de nuca de cocos ii ofera acestuia un gust exotic si intens. Dupa fiecare inghitire am ramas cu senzatia placuta ca si cum tocmai as fi consumat nuca de cocos proaspata, nu luata din ceai. Mi-a placut sa il consum simplu, fara sa ii adaug zahar sau lapte. Il consider un mic desert care imi ofera energia de care am nevoie.

Cum frigul de afara nu ne da pace nicicum, am inceput sa consumam mai mult ceai  ca niciodata. Si grea decizie avem in fiecare zi, cand trebuie sa alegem un sortiment din cele peste 50 de sortimente existente in magazin. Toate ne plac, ajungand sa le mai combinam uneori, dand astfel nastere unor combinatii extraordinare. Dar astazi ochii ni s-au oprit aspra lui Mango.

Acesta contine ceai negru, aroma naturala de mango, bucati de mar, bucati de mango si petale de floarea soarelui.

L-am preparat cu 200 ml apa fierbinte (100 grade Celsius) si am turnat-o peste 2 lingurite de ceai, temperatura de infuzare fiind de maxim 3 minute.

Ei, mai bun rasfat nici ca nu puteam gasi. De cum am turnat apa, parfumul regelui fructelor exotice, mango, si-a facut simtita prezenta  in aerul pe care il respiram. Bucataria s-a umplut de aroma sa dulce si zemoasa, numarand si secundele pana cand timpul de infuzare avea sa se scurga. Culoarea ceaiului este de un maroniu lucios, cu cateva nuante de portocaliu. Gustul este deosebit de aromat, nesaturandu-ne de el. Aroma de mango este cea care predomina, dar se simte subtil si cea de mere. Este un ceai negru cu textura zemoasa, pe masura ce acesta se raceste gustul devine din ce in ce mai dulce, precum al unor bombonele.

Ne-am incalzit rapid cu Mango, privind responsabilitatile din aceasta zi cu mai multa indulgenta si usurinta, ceea ce va recomandam si voua. Mango va asteapta in magazin sa il luati acasa la un pret extrem de bun: 11 ron mostra cu 10 portii sau 22 de ron 85 de grame de ceai (37 de portii).